Am acceptat recent invitația unui prieten de a participa împreună la închinarea bisericii unde e membru. În ciuda faptului că era vorba despre o biserică cu tendințe conservatoare, în special în ce privește închinarea comună, pe la mijlocul programului s-a cântat cântarea Bunătatea Ta (Goodness of God).
Cunoscând de unde provine piesa, și având convingeri puternice împotriva mișcării care a produs-o (Bethel Church, Redding, California), precum și împotriva practicii de a introduce în cadrul închinării conținut produs de astfel de mișcări atât de străine învățăturilor Scripturii, am tăcut pe tot parcursul cântării. Prietenul meu a observat asta.
Pe la strofa a doua, se întoarce către mine, și văzându-mă cu gura închisă și cu un poker-face opus majorității expresiilor celor din sală, îmi face subtil semn din cap și mă întreabă: „nu știi piesa?”.
„Ba da, o știu”, îi răspund. „Vorbim la final.”
La finalul serviciului, îi explic în detaliu la ce m-am referit, mai precis cine sunt Bethel Church, ce învățături propovăduiesc și ce practici se propagă prin adunările lor. Îi arăt și câteva clipuri video din cadrul serviciilor lor (clipuri pe care le puteți accesa și voi mai jos în articol).
Rezultatul e un șoc destul de vădit pe fața lui, cam ca cel de care am avut eu parte când am aflat pentru prima dată ce stofă au un număr destul de mare dintre cântările cele mai cunoscute și cântate în adunările evanghelice (moderne, dar nu numai).
Și-a exprimat mai apoi harababura de gânduri ce treceau prin mintea lui în momentul respectiv printr-o singură propoziție care a fost o lecție pentru mine:
„N-am știut.”
Marea problemă e că mulți știu. Știu, dar nu îi interesează, sau nu cred că a cânta conținut produs de mișcări în cel mai bun caz dubioase, iar în cel mai rău caz apostate, e o greșeală enormă, un pericol spiritual enorm de mare atât pentru viețile particulare ale indivizilor, cât și pentru biserica locală ca întreg.
O întrebare
Problema se rezumă la întrebarea:
Putem cânta (sau asculta) piese produse de mișcări cu învățături și practici vădit contrare Scripturii, chiar dacă conținutul pieselor particulare e corect din punct de vedere Scriptural?
Sau în alte cuvinte: contează autorul cântării, chiar dacă cântarea e în acord cu Scriptura? E ok să cântăm conținut corect teologic de la producători cu probleme uriașe de natură spirituală și teologică?
Mulți nu știu, dar cele mai populare piese worship propagate azi prin biserici provin de la număr mic de mișcări de tip mega-church: Bethel, Hillsong, Elevation, Jesus Culture etc. (Mai jos las o listă cu cele mai cunoscute piese produse de aceste mișcări, cântate în bisericile din România.)
Care e problema cu aceste mișcări? Și care e problema cu a prelua conținut produs de ei? Mă voi concentra aici în special pe Bethel Music, dar raționamentul se aplică și la general pentru celelalte mișcări care funcționează după același tipar.
Bethel Music
Știu că vorbesc aici despre lucruri care fac parte din identitatea spirituală și eclezială a multora dintre cititori, și probabil multe din ce voi spune aici vor produce răni.
Totuși, e un risc pe care sunt dispus să mi-l asum, deoarece cred că miza e destul de mare. În plus, e un aspect care mă afectează personal, deoarece am prieteni care sunt prinși în aceste mișcări (sau în promovatorii lor din România – BBSO, Harvest, Ekklesia, ca să enumăr doar pe cele încă acceptate în contextul evanghelic – care traduc în masă noutățile lor de pe piață, și ale căror producții sunt apoi preluate cu aspiratorul într-o grămadă de biserici de toate nuanțele confesionale și liturgice). Nu vreau să atac Bethel doar pentru a stârni controverse, ci mai degrabă vorbesc din convingerea că aceste probleme sunt înșelătoare și periculoase. Teologia contează, mai ales atunci când nu e vorba doar de o discrepanță minoră asupra unei chestiuni secundare, ci mai degrabă de o pervertire a adevărurilor creștine esențiale, a lui Hristos și a Evangheliei.
Nu am de gând să fac aici o analiză riguroasă a mișcării Bethel, vreau doar să enumăr o parte din aspectele care o definesc ca mișcare apostată, eretică, ne-creștină, și să vă las mai departe pe voi să cercetați și să discerneți.
Studiile s-au făcut. Analize sunt destule. Nu e vorba de controverse hardcore, dubii sau bârfe, e vorba de fapte verificabile. Iată câteva dintre ele:
– evanghelia prosperității
– carismatism
– ritualuri mistice în timpul serviciilor (în cadrul unui serviciu au pretins că scot demoni imitând un ritual din filmul Stăpânul Inelelor)
– rugăciuni de „absorbire a duhurilor” deasupra mormintelor (grave soaking: https://www.gotquestions.org/grave-sucking.html)
– apucături animalice (urlete, tăvăliri, lătrături, ruperea hainelor)
– botezuri în scopuri bizare (o femeie a fost botezată din dorința personală de a restaura regnul animal: https://youtu.be/FWGMscYrmD0)
– multe altele
La un simplu Google search pentru Bethel Church veți găsi o bibliotecă întreagă de astfel de manifestări publice din adunările Bethel. Eu unul mă îngrozesc de fiecare dată când le privesc (o să las câteva link-uri și aici, să vă îngroziți și voi). E vorba de întâlniri în care participanții se dau de pământ în spasme, scot sunete de animale, zbiară mantre și își dau ochii peste cap, pe scurt apucături demonice. Orice credincios cu discernământ va pune radical degetul și va afirma că ce se întâmplă acolo e orice altceva decât lucrarea Duhului Sfânt. Pe lângă toate acestea, Bethel propagă o teologie falsă, eretică, centrată pe om, pe prosperitate fizică și financiară, pretind vindecări și minuni false, și tot felul de alte bazaconii ciudate. Iată câteva link-uri:
Dragi cititori, Bethel nu e o biserică creștină. Punct. Și în urma a tot ceea ce știți și vedeți despre ei, nu vă îngrozește ideea că cele mai cunoscute și mai venerate cântece „creștine” trâmbițate prin biserici la noi sunt producții Bethel? De unde lipsa asta de discernământ: „hai acuma și tu că nu moare nimeni”? Cum puteți cânta și asculta cu o așa liniște piese scrise de niște profeți falși?
Producție versus producători
Revenind la întrebarea inițială: e oare posibil să disociem, să separăm, adevărul din producții de eroarea și apostazia producătorilor?
Oameni buni, o biserică nu e nicicând în mai mare pericol decât atunci când un învățător fals vorbește sub pretextul proclamării adevărului (2 Corinteni 11:14; Fapte 16:16-18).
Conducerea organizației Bethel, învățăturile și practicile îmbrățișate de membrii și partenerii ei de slujire ar intra, cel puțin, în această categorie. Promovarea cântecelor lor – chiar dacă cântecele în sine sunt corecte din punct de vedere teologic – i-ar putea deschide pe alții la mesaje și idei suplimentare care sunt eronate în practică și teologie.
Cum spunea cineva:
De multe ori biserica întâi cântă erezia, și mai apoi o crede.
Credeți că ar fi așa de imposibil ca mulți dintre fanii Bethel să dorească să afle mai multe despre „Supernatural School of Ministry” sau despre practica „grave soaking” de la Bethel datorită muzicii lor „superbe”?
„Ah, dar noi nu promovăm Bethel și ereziile lor, ci muzica lor de calitate.”
Nu serios. Abia aștept să aud un lider de închinare spunând adunării: „Dragilor, vom cânta acum o piesă frumoasă de la Bethel, dar vă rog să nu uitați că cei ce au scris-o sunt niște apostați cu teologie carismatică, cu manifestări demonice și care se roagă la morminte și latră în timpul serviciului. Vă rugăm să nu le urmați învățăturile și comportamentul, ci doar să cântați plini de veselie Domnului piesa asta scrisă de ei.”
Dragi lideri de închinare, cred că cea mai inevitabilă implicație a acestor lucruri este aceea că folosirea cântecelor acestor mișcări și artiști îi sprijină financiar. Chiar dacă vă protejați turma de influențe viitoare, inevitabil veți consolida aceste mișcări. Raportul cost-beneficiu al adevărurilor ar trebui să fie cântărit în decizia voastră finală.
Un playlist
Uitându-mă un pic în albumele celor mai cunoscute brand-uri creștine de la noi (BBSO, Harvest Arad, Ekklesia etc.), o parte imensă sunt piese traduse de la Bethel. Restul sunt de la alte mișcări și artiști la fel de dăunători (Hillsong, Elevation Worship, Lauren Daigle etc.), și doar o mică parte sunt imnuri adaptate stilului.
Iată o listă incompletă de piese arhi-cunoscute pe la noi, produse de această mișcare (și de altele asemenea), începând cu cea pomenită mai sus:
Am dat aici câteva exemple să le puneți pe fundal în timp ce vizionați apucăturile din link-urile de mai sus din timpul adunărilor Bethel.
Știu, pe multe din piesele astea unii dintre voi ați ridicat mâna la evanghelizări. Multe le-ați ascultat în momente grele, și multe „v-au vorbit” în încercări. Sentimental e greu, dar rațional exact așa stau lucrurile. Cum spuneam, dați drumul acestor piese pe fundal în timp ce priviți din nou manifestările din link-urile de mai sus, care aparțin acelorași mișcări. Ei produc muzica voastră preferată.
Ia-mi-o, căci îmi place.
Iată ce promovăm. Iată, dragi tineri, ce cântați când frecventați bisericile acestea. Nu zic eu să nu le mai frecventați, ci zic să aveți discernământ. Haideți să fim înțelepți!
Nu trebuie să fim paranoici, dar trebuie să fim vigilenți. Fie ca tot ceea ce punem în fața bisericii lui Isus să ne asigure că nu mai suntem copii, „plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire” (Ef. 4:14).
„Nu este nicio [cântare] între [cântările] fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci [să-ţi traduci] de la filisteni, care sunt netăiaţi împrejur?” Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.””
„Ia-mi-o, căci îmi place.”
„Ia-mi-o, căci îmi place.”
„Ia-mi-o, căci îmi place.”
Iată refrenul a mii de tineri creștini din bisericile noastre.
Dragi tineri (implicit și eu), melodiile catchy pot cauza multe probleme, așa că umblați cu atenție și trăiți cu discernământ, în convingeri evlavioase.
Cântând lui Dumnezeu muzica filistenilor, dăm voie lupilor să ne învețe cum să fim oi.
Nu cântați o melodie doar pentru că e populară și tuturor le place; cântați-o pentru că este adevărată și vă conduce spre locuri unde puteți găsi mai mult din adevărul lui Dumnezeu, dar nu uitați să luați în considerare de unde provine acel conținut.
Poate fi corectă teologic, dar așa cum știm, chiar și diavolul se transformă în înger de lumină, iar șobolanilor nu li se livrează direct otrava, ci aceasta e ascunsă în 1% dintr-o bucățică de mâncare delicioasă și hrănitoare, așa încât aceștia să nu își dea seama. Diavolul e cu mult mai șiret de atât, iar noi ne dăm seama uneori mult mai greu decât șobolanii.
Merită riscul să ne angajăm într-o vânătoare de bucățele de otravă din conținut livrat de apostați, doar pentru că „place cum sună trioletul de la refren”, când avem atât de mulți compozitori credincioși care au scris mii de capodopere corecte teologic, și superbe chiar și estetic? Credeți că Duhului Sfânt îi face plăcere să ne vadă promovând și consumând conținut produs de mișcări care I se împotrivesc cu vehemență?
Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: Dacă vă propovăduieşte cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!
Galateni 1:8-9
Discernământ. Ăsta e cuvântul cheie, și singurul care ne poate călăuzi cu vigilență și discernământ prin noianele de apostazie ale zilelor noastre e Duhul Sfânt al lui Isus Hristos. Ce binecuvântare să Îl avem în noi! Haideți să fugim de apostați și să lucrăm cu discernământ.
Domnul să ne ajute la aceasta!
Soli Deo Gloria!
Alexandru Rotariu 
Leave a Reply