Despre LLBC și meme-urile „creștine”

„Să nu se audă […] nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.” (Efeseni 5:4)

Îmi plac meme-urile. Prin ele însele, meme-urile reprezintă o formă de umor cultural care, ca toate formele de comunicare, evoluează odată cu cei care le folosesc. Deși o definiție clară a unui meme e greu de stabilit, și în afara scopului acestui articol, termenul este cel mai adesea asociat cu o imagine sau un videoclip cu tentă umoristică care prezintă un anumit concept sau o idee amuzantă, de cele mai multe ori cu câteva cuvinte suprapuse, care e apoi răspândit de obicei prin intermediul platformelor sociale.

Mulți dintre noi, mai ales cei din generația tânără, avem zeci, dacă nu sute, de astfel de „glume” digitale salvate prin galeriile telefoanelor, parcurgând o varietate imensă de topicuri, de la școală la politică, la familie, la cinematografie, la Bernie Sanders, la Simpsons și, subiectul de azi, la biserică. Și da, meme-urile sunt amuzante, sunt creative, sunt „ce trebuie” în ceea ce privește umorul, cu mențiunea faptului că, așa cum găsim în fiecare noțiune, există și exemplare proaste, fără gust, neinspirate, ba chiar necuviincioase în ceea ce privește caracterul moral și nobil.

Când vine vorba despre creștinism și biserică, trebuie să avem multă grijă și o sensibilitate mai aparte decât avem cu privire la alte aspecte și topicuri laice. Spun lucrurile astea deoarece în ultimii ani a prins culoare printre tinerii (și nu numai) creștini o cultură a „meme-urilor creștine”. Poate printre cele mai urmărite pagini de Instagram și cele mai frecventate grupuri de Facebook nu sunt cele care împărtășesc versete, citate și material educațional și pedagogic creștin, ci cele care împărtășesc meme-uri și glumițe (și glumoace) așa-zis „creștine”. Long live LLBC! (glumesc, nu long live :)).

Înainte să continui, vreau să menționez că nu este intenția mea să anatemizez și să crucific meme-urile creștine și paginile care produc un astfel de conținut. Scopul meu nu e să atac vreo pagină de Instagram (să „dau cu hate”), ci să evidențiez niște adevăruri și principii biblice, care se întâmplă să fie încălcate de o mare parte din astfel de pagini. Am și eu salvate în telefon, și share-uiesc și eu pe Facebook multe dintre aceste glume vizuale cu tentă religioasă. Doresc ca cititorii să citească cu atenție (critic) tot ce voi scrie, să își formeze o opinie educată și de bun-simț, bazată pe ceea ce am scris, în orice replică vor vrea să dea acestor idei. Directive precum „dacă nu-ți place, nu te uita, nu privi, nu pune mâna” sper să nu apară prin câmpul vizual, deoarece „everybody can do better” . După o avalanșă de idei și de concepte susținute de argumente (pe care eu le consider) bine-fondate, dacă concluzia cuiva e că nu îmi plac meme-urile, îl rog să citească din nou tot, sau să se abțină de la comentarii futile.

Așadar, în primul rând trebuie să înțelegem că există o diferență fină între umorul de bun gust, și „hlizeală” (hlizire). Între umorul de bun simț și miștocăreală. Între satiră și batjocură. Între ironie și luare în derâdere. Ce ne învață Scriptura despre glume, umor și veselie?

„O inimă veselă înseninează faţa, dar, când inima este tristă, duhul este mâhnit.” (Proverbele 15:13)

Și, în altă parte:

„O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” (Proverbele 17:22)

Probabil cel mai clar pasaj cu privire la acest aspect îl reprezintă cel din Efeseni 5:4:

„Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.” (Efeseni 5:4)

După cum vedem, Dumnezeu nu ne interzice să glumim, sau să ne folosim de umor, ci să ne ferim și nici măcar să nu pomenim glumele proaste, „care sunt necuviincioase”.

Ce e o glumă bună, și ce e o glumă proastă și necuviincioasă? Decât să încercăm să definim noi lucrurile, cel mai bine e să lăsăm din nou Scriptura să le definească și să le catalogheze, în acord cu minunatele principii pe care le găsim în Ea. Care sunt câteva dintre principiile acestea?

„Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3:17)

„Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31)

„Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.” (1 Corinteni 10:23)

Există o diferență mare între o glumă cu caracter satiric, intelectual, pedagogic, care pune sub artificiul caricaturii, al umorului inteligent și curat, un adevăr religios, „creștin”, cu scopul de a îl evidenția, de a zidi audiența. Am o deosebită apreciere pentru astfel de glume (tind să cred că în general umorul reformat le bate pe toate, dar e o preferință proprie), care pot fi apreciate nu doar din punct de vedere al gradului de curbare a parabolei buzelor, ci și din punct de vedere artistic, pedagogic și intelectual. Dacă acea formă de umor religios mă apropie mai mult de un adevăr Scriptural (și așadar de Dumnezeu), mă zidește, îmi e de folos, atunci nu văd nicio problemă în a fi delectat și amuzat de ea. Dar dacă umorul respectiv nu e nimic mai mult decât o bălăcăreală de prost gust, o miștocăreală a unui aspect religios, și mai ales, o luare în deșert a Numelui Domnului (specific LLBC și cea mai mare problemă a culturii meme-urilor „creștine”), atunci lucrurile nu mai stau la fel.

Și la acest punct, cum spuneam și mai sus, și inevitabil, intră în discuție bine-cunoscutele pagini de meme-uri „cre(ș)tine”. Fiind români, mă voi limita la România, și unde să mergem altundeva cu studiul de caz decât la experții în domeniu, the big boss(es) în industria meme-urilor creștine, care au găsit de cuviință să slujească tineretul creștin cu reverență și smerenie, îndemnându-i să trăiască și să râdă, dar mai ales să fie creștini? Știu că e una dintre cele mai urmărite și chiar venerate pagini din contextul tineretului creștin, și de aceea știu că umblu pe cărbuni aprinși vorbind împotriva lor, dar e unul dintre cele mai bune exemple de AȘA NU în ce privește umorul religios. Nu, repet, nu anatemizez, o bună parte din conținutul lor e de bună calitate. Scopul meu este să subliniez importanța discernământului în filtrarea conținutului cu caracter umoristic consumat. Frații din spatele acestui cont, prin acele meme-uri nepotrivite, oricât de bune intenții ar avea, fac o dezonoare și un deserviciu tineretului creștin care le absoarbe conținutul ca un aspirator pe puterea 3. Am întâlnit tineri creștini a căror singură sursă de conținut religios sunt aceste pagini de miștocăreală religioasă. Prin asta nu vreau să le reproșez nimic adminilor paginilor, deși și în dreptul lor ar fi multe de reproșat, ci celor care le urmăresc conținutul. Pentru admini nu am decât dorința și rugăciunea ca ei să se pocăiască de acel conținut pe care îl creează și îl permit pe pagina lor, care profanează și batjocorește creștinismul, și să își focalizeze talentele și darurile în direcții ziditoare care aduc slavă lui Dumnezeu.

Marea problemă și cauză a acestui comportament și a acestei adicții de un astfel de conținut nepotrivit e o înțelegere greșită, poate chiar o ignoranță, cu privire la Dumnezeu.

O mare parte din tineretul creștin evanghelic nu Îl cunoaște pe Dumnezeu într-atât încât să Îi ofere reverența și respectul cerute de Scriptură. Desigur, aceasta se datorează mai multor factori, dar în special aș vrea să menționez lipsa citirii și studiului Cuvântului, creșterea în biserici liberale care încurajează un astfel de comportament, și lipsa unei relații și a unei părtășii strânse în rugăciune cu Dumnezeu. Aceste cauze, dar nu numai, îi fac vulnerabili și îi transformă în mici magneți ai conținutului de prost gust, batjocoritor, ba chiar profanator la adresa Numelui lui Dumnezeu.

Autorii și scribii care s-au ocupat de scrierea și transcrierea Sfintelor Scripturi, atunci când ajungeau în munca lor de redactare la numele lui Dumnezeu, treceau printr-un proces complex de curățire a trupului și de schimbare a hainelor, arătându-și astfel reverența cu privire la Creatorul și Mântuitorul lor. Desigur, nu se așteaptă nimeni de la noi să facem asta și azi, dar principiul rămâne: „Numele Lui este sfânt și înfricoșat.” (Psalmul 111:9).

Cum poți citi un astfel de verset, și apoi să râzi cu bornăul până la urechi la un meme cu textul: „Isus strigând la Lazăr să iasă afară:” pus pe o poză cu Pustan care urlă din toți plămânii (credit: LLBC)?

Sau cum poți citi: „Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt,” (Luca 1:49), și să te delectezi în fața unei postări cu titlul „Replici creștine de cucerit”, citind cu poftă comentarii de genul:

„Ești cumva Ana? Pentru că m-a trimis Domnul să îți dau un copil. ”

sau

„Pentru mine eşti ca voia lui Dumnezeu din Romani 12:2: BUNĂ, PLĂCUTĂ şi DESĂVÂRȘITĂ. ”

(credit: LLBC)

„Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” (Efeseni 4: 29)

O glumă de bun simț aduce zidire și har celor ce o aud. O glumă de bun simț e „un bun leac” pentru viață, aduce slavă Domnului, îl glorifică pe Duhul Sfânt, în loc să îl întristeze. Nu degeaba este scris exact în versetul următor:

„Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4: 30)

Iar în fața măreției acestui Duh Sfânt, noi ne hlizim la un meme de genul:

„Are you hot, or is it the Holy Spirit burning inside you? ” (credit: LLBC)

Dragilor, astfel de batjocuri și profanări ale Numelor sfinte ale lui Dumnezeu nu fac decât să Îi întristeze fața. După cum spunea cineva, „Dumnezeu are simțul umorului”, dar e vorba de un umor sfânt, evlavios, care îi aduce slavă, și nu dizgrație, Numelui lui Dumnezeu.

Să avem grijă la ce râdem.

Să avem grijă ce conținut urmărim. Faptul că o pagină are în titlu cuvântul „Christian” nu o face cu nimic sfântă. „După roade îi veți cunoaște”. Dacă roadele lor sunt glume care iau în deșert Numele Domnului, fugiți de ei. Umpleți-vă mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu, citiți cărți bune, urmăriți pagini educaționale ziditoare. Sunt destule. Nu uitați: o minte umplută cu imagini profanatoare și bălăcăreli care iau în deșert Numele de trei ori sfânt al lui Dumnezeu se reflectă în trăirea și atitudinea de zi cu zi a consumatorilor lor: o generație superficială, ne-evlavioasă, care nu găsește nimic nepotrivit în a râde și a face mișto de adevăruri biblice, de biserică, și chiar de Numele lui Dumnezeu.

Oare am fi făcut aceste lucruri dacă trăiam în persecuție, închiși în subterane, sau ducând o viață de fugari, ca să ne ascundem de autoritățile care caută să ne tortureze în Numele lui Hristos?

Oare am putea să îndurăm 40 de lovituri fără una pentru Numele Lui, și mai apoi să râdem cu poftă la un meme pe seama aceluiaș Nume?

Iată o întrebare bună la care ne-ar fi de folos să medităm cu toții: oare creștinii persecutați de mai demult, care abia așteptau să se întâlnească pe ascuns ca să se închine Salvatorului lor, care au gustat harul lui Dumnezeu în suferință, care au simțit puterea rugăciunii și au cunoscut ce înseamnă reverența și măreția Numelui lui Dumnezeu, care au priceput care este nădejdea chemării Lui, și au înțeles nemărginita mărime a puterii învierii Lui, cum ar fi reacționat dacă le-am fi arătat imaginea lui DiCaprio cu un pahar de vin alb în mână și un zâmbet ștrengar, cu descrierea: „Isus împărțind vinul la cină”? (credit: LLBC)

Dumnezeu să ne ajute să trăim totdeauna în bucuria Lui, să fim cu inima veselă și să spunem cuvinte care înveselesc inimile altora, dar nici odată să nu fie pomenite printre noi cuvinte porcoase, sau glume proaste care întristează pe Duhul Sfânt și care aduc dizgrație Numelui lui Dumnezeu.

„Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31)